Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ?
Să scriu despre un vas de război, un model
nou, perfect, văzut de mine cum trecea
în larg, în plină viteză ?
Despre frumuseţile zilei de azi, despre splendoarea
nopţii care mă înfăşoară ?
Despre lăudata glorie şi măreţie a oraşului
ce mă-nconjoară ?
Nu !
Voi scrie despre doi oameni simpli, zăriţi
pe un chei, în mijlocul unei mulţimi
venită să ia parte la plecarea unor prieteni iubiţi.
Cel rămas s-a agăţat de gâtul celuilalt
şi l-a îmbrăţişat cu înflăcărare.
Cel ce pleca îl strângea puternic în braţe
pe cel ce rămânea.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman