Cred că un fir de iarbă nu-i mai prejos decât o stea care-și urmează calea,
Că o furnică e la fel de perfectă ca un bob de nisip sau ca oul ciocănitoarei;
Că broasca țestoasă-i o capodoperă sublimă,
O dudă obișnuită – podoabă pentru cerești încăperi.
Cea mai mică încheietură a mâinii mele iscă gelozia oricărui mecanism,
Și un șoricel cuprinde atâta miracol, că milioane de necredincioși se sfințesc văzându-l,
Și mai cred că în fiece înserare aș veni să privesc fără saț fata fermierului fierbând ceaiul în ibricul de tuci și cocând pesmeți.
Traducere Margareta Sterian
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.