Gândește-te la suflet;
Îți jur că acel trup al tău dă proporții sufletului tău,
într-un fel, pentru a trăi în alte sfere;
Nu știu cum, dar știu că așa este.
Gândește-te la a iubi și a fi iubit;
Îți jur, oricine ai fi, că te poți contopi cu lucruri
astfel încât toți cei ce te văd să privească spre tine
cu dorință.
Gândește-te la trecut;
Te avertizez că, peste puțin timp, alții își vor găsi trecutul în tine
și în vremurile tale.
Neamul omenesc nu e niciodată separat – nici bărbatul, nici femeia nu scapă;
Totul e inseparabil – lucruri, spirite, Natură, națiuni, tu însuți – din
cele de dinaintea ta vii.
Amintește-ți de cei ce sfidează și sunt mereu bineveniți (Mamele îi preced);
Amintește-ți de înțelepții, poeții, salvatorii, inventatorii, legiuitorii pământului;
Amintește-ți de Hristos, fratele celor lepădați – fratele sclavilor,
al condamnaților, al celor cu mintea slabă, al celor nebuni și bolnavi.
Gândește-te la vremea când încă nu te născusei;
Gândește-te la clipele când ai stat lângă cel ce moare;
Gândește-te la vremea când propriul tău trup va muri.
Gândește-te la roadele spirituale;
Tot atât de sigur precum pământul plutește prin văzduh,
fiecare dintre lucrurile sale trece în roade spirituale.
Gândește-te la bărbăție și la faptul că ești bărbat;
Oare socotești bărbăția – și dulceața bărbăției – drept nimic?
Gândește-te la feminitate și la faptul că ești femeie;
Creația însăși este feminitate;
Oare n-am spus că feminitatea cuprinde totul?
Oare n-am spus că universul nu are nimic mai bun decât cea mai aleasă
feminitate?
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.