În timp ce stau întins cu capul în poala ta, Camarade,
Reiau mărturisirea pe care am făcut-o - ceea ce ți-am spus în aer liber
reiau:
Știu că sunt neliniștit și îi fac pe alții așa;
Știu că vorbele mele sunt arme, pline de pericol, pline de moarte;
(Într-adevăr, eu sunt adevăratul soldat;
Nu este el, acolo, cu baioneta lui, și nu artileristul cu dungi roșii;)
Căci mă confrunt cu pacea, siguranța și toate legile stabilite, pentru a le tulbura;
Sunt mai hotărât pentru că toți m-au negat, decât aș fi putut vreodată
fi dacă toți m-ar fi acceptat;
Nu iau în considerare și nu am luat niciodată în considerare nici experiența,
nici avertismentele,
majoritățile, nici ridicolul;
Și amenințarea a ceea ce se numește iad este puțin sau nimic pentru mine;
Și atracția a ceea ce se numește rai este puțin sau nimic pentru mine;
...Dragă camarade! Mărturisesc că te-am îndemnat să mergi mai departe cu mine și
încă te îndemn, fără să am cea mai mică idee care este destinația noastră,
Sau dacă vom fi victorioși sau complet înfrânți și înfrânți.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.