Răsună puternic și limpede glasul meu, sufletul
meu!
Vreau să se audă cuvântul de mulțumire și vocea
bogatei recolte
Să cânte bucuria și forța nemărginitelor roade.
Se întind dinainte-mi câmpii nesfârșite, ogoarele
toate și țarinile nedesțelenite,
descopăr în ele adevărata arenă de lupte a neamului
meu – întâia și cea din urmă –
Arena marilor, neprihănitelor întreceri dintre
oameni,
Îi văd pe eroi cum se-apucă de noi făptuiri,
În mâinile lor pricepute văd arme mai bune, unelte.
Și iarăși mă-ntorc la pământul atotcreator, tatăl nostru,
Și-l văd cum cuprinde din ochi priveliștea aceasta
și se oprește îndelung
Să ne rânduiască pe număr mulțimea de roade.
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.