A cerut cineva acest suflet să-l vadă?
Privindu-vă boiul și chipul, pe oricare ins, substanțele,
animalele, copacii, curgătoarele râuri,
stâncile și nisipul.
Toate închid bucurii sufletești și le seamănă-n
jur deîndată;
Cum ar putea acest trup vreodată să moară pe
veci și să fie-ngropat?
Din adevăratul tău trup și din trupul real omenesc,
din bărbat și femeie,
Totul scăpa-va din mâinile celor ce-i spală pe
morți și-nspre sferele proprii, încetul
cu încetul va trece,
Luând cu sine ceea ce-n el a crescut, din clipa
ivirii și până la ceasul din urmă.
Precum a ales tipograful un zaț, cu litera,
forma, expresia dorită, și-apoi îl
imprimă,
La fel și viața oricărui bărbat sau femei în suflet
și-n trup se imprimă
La fel, înainte de moarte și după.
Vedeți doar că trupul cuprinde simțirea, înțelesul
dintâi, cuprinde și sufletul tot,
Oricine ar fi – cât de minunat și cât de divin
îți e trupul sau oricare parte din el!
Traducere Mihnea Gheorghiu
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.