Stau și privesc toate necazurile lumii și toată
opresiunea și rușinea;
Aud suspine secrete și convulsive de la tineri, chinuiți de
sine însuși, plini de remușcări după faptele săvârșite;
Văd, în viața de jos, mama tratată greșit de copiii ei, murind,
neglijată, slăbită, disperată;
Văd soția tratată greșit de soțul ei - văd seducătorul trădător
al tinerelor femei;
Observ mâncărimile geloziei și ale iubirii neîmpărtășite, încercate să fie
ascunse - văd aceste priveliști pe pământ;
Văd acțiunile bătăliei, ale ciumei, ale tiraniei - văd martiri și
prizonieri;
Observ o foamete pe mare - îi observ pe marinari trăgând la sorți cine
va fi ucis, pentru a păstra viețile celorlalți;
Observ disprețurile și degradările aruncate de persoanele arogante asupra
muncitorilor, săracilor și negrilor și altora asemenea;
Toate acestea - toată josnicia și agonia fără sfârșit, eu stând, privesc
la,
Văd, aud și tac.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.