Ah, unde anii mi s-au dus,
Ca vîntul stins în zări pustii?
O viață-ntreagă am visat,
Fost-a oare adevărat?
Ce mi-a părut cîndva real,
A fost umbră, amăgire?
Și adormit-am, fără să știu
Că tot ce-a fost, fost-a rătăcire.
Deșteptat din somn de ceară,
Privesc orb și rătăcit,
Ce-mi fu vatră altădată
Astăzi mi-e pământ străin.
Casele, pustii și triste,
Umbre-s cei ce-i cunoscui,
Căci viața-mi e doar un vis
Dus de vânt în zări apuse.
Cei ce-n joc erau vioi
Sînt bătrîni, tăcuți, sfîrșiți,
Lanul ars și codrul stins,
Munții-nalți și dezgoliți.
Doar rîurile mai curg
Cum curgeau în vremi trecute,
Însă mie-mi par mai triste,
Reci, de valuri abătute.
Dar, vai, nefericirea mea
Mi-e astăzi povară grea.
Mă salută mulți, posaci,
Ce mă știau odinioară,
Dar lumea-i plină de amar,
De nepăsare și povară.
Și cînd gîndesc la zile dragi,
Ce-i luminau cândva cărării,
Le văd pierzîndu-se-n abis,
Ca stropii duși de valul mării.
Vai, vai, mereu doar vai…
Originalul în germană medievală:
Ôwê, war sint verswunden
alliu mîniu jâr!
ist mîn leben mir getroumet,
oder ist ez wâr?
daz ich ie wânde, daz iht waere,
was daz iht?
dar nâch hân ich geslâfen
und enweiz es niht.
Nû bin ich erwachet
und ist mir unbekant,
daz mir hie vor was kündic
als mîn ander hant.
liute unde lant, dar in ich
von kinde bin erzogen,
die sint mir frömde worden,
reht als ob ez sî gelogen.
Die mîne gespilen wâren,
die sint traege und alt.
bereitet ist daz velt,
verhouwen ist der walt.
wan daz daz wazzer fliuzet,
als ez wîlent flôz,
für wâr, ich wânde,
mîn ungelücke wurde grôz.
Mich grüezet maneger trâge,
der mich bekande ê wol.
diu welt ist allenthalben
ungenâden vol.
als ich gedenke an manegen
wünneclîchen tac,
die mir sint enpfallen
als in daz mer ein slac.
iemer mêre ouwê.
vezi mai multe poezii de: Walther von der Vogelweide
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.