Iarăși mă dor
ciolanele bătrîne.
Cît de cărunt
și cît de jalnic sînt!
Trăiesc aici uitat,
de azi pe mîine,
o frunză
între ceruri și pămînt.
Unde-ai rămas,
o, patria mea dragă?
În jur -
flecari neistoviți și mulți.
Nimic de-aceste vremuri
nu mă leagă:
Curînd
mă voi însingura în munți.
Traducere - Ion Covaci
vezi mai multe poezii de: Wang Wei