Welsh harp
Liniștea se-așterne pe un mal de lac
în oglinda apei soarele zâmbește,
își apleacă fruntea peste un copac
si privind minunea parcă-ntinereste.
Cerul larg deschide aripile sale
prin fereastra zilei razele pătrund,
salcia pletoasă tremură a jale
între nuferi albi, lebede se-ascund.
Se aud în zare gâște-ntârziate
sângeră pe ramuri frunze de arțar,
s-a umplut văzduhul de înaripate
Pe o frunză lată plânge un țânțar.
Fluturii regali, se-odihnesc pe-o floare
care îi cuprinde cu petale mici,
roiuri de albine vin din depărtare,
stă pitit sub iarbă puiul de arici.
Valuri argintii, se agită-n soare
apa-i cristalină, plină de mister,
pescărusi de nea vin în ascultare
si atrag cu sine îngerii din cer.
Farmecul naturii răscoleste firea
fulguiesc salcâmii clătinați de vânt,
lacul înc-odată gustă nemurirea
când coboară cerul, slava, pe pământ.
M Horlaci. 30/05/16
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Maria!
M Horlaci (autor)
miercuri, 01 iunie 2016
Foarte frumoasa poezia!
maria
miercuri, 01 iunie 2016
Multumesc din suflet!
M Horlaci (autor)
marți, 31 mai 2016
Remarcabila si plina de sensibilitate aceasta poezie! Meriti toate felicitarile si aprecierile mele
alice
marți, 31 mai 2016
Vă multumesc frumos!
M Horlaci (autor)
marți, 31 mai 2016
Te felicit din suflet pentru aceste versuri si astept altele la fel de frumoase.
simona
marți, 31 mai 2016
de fiecare data imi face multa placere sa te citesc
Dragos
marți, 31 mai 2016