Dacă nu ne-ar fi fost dat să murim,
Poate nu te-aș fi îmbrățișat atât de des;
Nu ți-aș spune la revedere-atât de grijulie
Dacă-aș fi sigură c-o să te-ntorci. La mine, bineînțeles.
Poate că n-aș fi apreciat valoarea fiecărei zile,
A fiecărui zâmbet sau semn de-afecțiune arătat,
Dacă te-aș fi cunoscut întru totul și dac-am fi putut rămâne
Pentru vecie unul jumătatea celuilalt.
Poate nu mai avem mulți ani de cheltuit sub soare;
Curând unul va dispărea-n mirarea mare, pe vecie,
Iar eu nu voi mai avea pe cine să-mbrățișez sau să ating.
Știind asta se desfac în mine boboci de duioșie.
Să schimb eu mersurile-n lume dacă mi-ar plăcea,
Iar noi să devenim nemuritori? Iubirea mea, aș vrea.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Wendy Cope
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.