Adio! Ești prea drag ca să-l posed eu,
Și, cum știi deja ce-ți evaluezi,
Carta valorii tale îți dă eliberare;
Legăturile mele în tine sunt toate determinate.
Căci cum te pot păstra decât prin acordarea ta,
Și pentru acele bogății unde este meritul meu?
Cauza acestui dar frumos din mine lipsește,
Și astfel, brevetul meu înapoi se abate din nou.
Te-ai dat pe tine însuți, propria ta valoare neștiind atunci,
Sau eu, căruia i-ai dat-o, altfel greșind;
Așa că marele tău dar, pe măsură ce greșești,
Se întoarce acasă, făcând o judecată mai bună.
Așa te-am avut precum un vis mă lingușește,
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.