Iubirea e prea tânără să știe ce-i conștiința;
Dar cine nu știe că ea din iubire se naște?
Deci, blândă amăgitoare, nu-mi reproșa greșeala,
Ca nu cumva propria-ți ființă dulce să se facă vinovată de ea.
Căci trădându-mă pe mine, eu îmi trădez
Partea cea nobilă, cedând trădării trupului meu grosolan;
Sufletul îi spune trupului că poate
Să triumfe în iubire; carnea nu mai caută altă rațiune,
Ci, ridicându-se la auzul numelui tău, te indică
Drept trofeu al triumfului său. Mândru de această mândrie,
Se mulțumește să-ți fie umilul rob,
Să-ți slujească și să cadă alături de tine.
Să nu socotești drept lipsă de conștiință faptul că o numesc
„Iubire” pe cea pentru a cărei dragoste mă ridic și cad.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.