Tu mie n-ai să-mi pari bătrân nicicând
Fiindcă de când privirea ți-am privit,
Splendoarea ți-ai păstrat.Trei ierni la rând
Pădurile-a trei veri au desfrunzit;
Trei primăveri al toamnei galben dar
L-au căpătat, din câte am văzut;
Trei Prieri s-au topit în Cireșari
De când eu numai tânăr te-am știut.
Splenoarea-i precum limba unui ceas,
Ce fură din ecran abia simțit;
La fel, părând același c-ai rămas,
De fapt te schimbi și sunt dezamăgit.
Așa fiind, voi nenăscuți, să știți:
Splendoarea a murit până să fiți.
1.Și despre acest sonet se speculează că ar fi un sonet
”datat”, în sensul că ar fi fost scris fie în anul 1599,
Fie în 1604. Pentru argumentele numerologice ale
Datării, trimitem la site-ul https://shakespeares-sonnets.com/index.php, Sonnet CIV.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.