Amor e-un țânc și n-are conștiință,
Totuși, nu din amor se naște ea?
Falso, nu m-acuza de rea-credință,
În caz că tu răspunzi de fapta mea;
Căci, tu trădând, sufletul meu trădat e
De mine-aflat pe cea mai joasă treaptă.
Sufletu-i spune trupului că poate
Să jubileze; carnea nu așteaptă,
Zărindu-te, spre tine-o să pornească,
Să-și ceară premiul. Mândru de-a sa spadă,
E mulțumit, umil să te servească,
Prezent la datorie-apoi să cadă.
Nu-i fără sens pe ea s-o strig ” amor”
Cea pentru care înviez și mor.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.