Când în acele cronici din vechime
Văd în descrieri doar pe cei frumoși
Și frumusețea celebrând în rime
Apuse doamne, nobili curajoși,
Atunci, eu în splendida-nșiruire
De mâini, picioare, buze, ochi , obraji,
Văd exprimată-ntreaga strălucire
Numai de tine stăpânită azi.
Încât lauda lor e profeție
Despre-acest timp, și te-a prefigurat;
Abia întrezărind prin veșnicie,
Dar neavând talent, nu te-au cântat.
Și noi acum,avem ochi să privim,
Și să-admirăm, să lăudăm nu știm.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare