Care e gândul pe hârtie pus
Ce nu ți-a devoalat sufletul meu?
Ce-a mai rămas de scris, ce-i nou de spus,
Despre iubirea mea sau geniul tău?
Nimic, copile drag; ca-n rugăciune,
Dator sunt să repet la nesfârșit
Că ești cu mine, că eu sunt cu tine,
Ca prima oară, când te-am preamărit.
Căci dragostea eternă-n nou veșmânt
Nu pune preț pe-al timpului ultraj,
Nici loc nu lasă ridului, făcând
Din bătrânețe, veșnic, al ei paj,
Găsind ideea dragostei intactă,
Chiar dacă timpul o socoate moartă
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.