Vai, așa e, ici-colo-am hoinărit,
Și m-am făcut de râs la toată lumea,
Gândind confuz, dând totul pe nimic,
Trădând iubiri, acum ca-ntodeauna.
Adevărat că m-am uitat la cinste
Chiorâș, mai cu dispreț ; dar la sfârșit
Am reîntinerit, am luat aminte
Din încercări, că tu îmi ești sortit.
Rămână ce-i etern, gata de-acum;
Cu foamea de iubiri s-a terminat,
Pe-amicul meu la chin nu-l mai supun,
Zeu în amor, de care sunt legat.
În locul, după rai cel mai dorit,
La pieptul tău urează-mi bun venit.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.