O, ceartă tu Fortuna, vinovată
De tot ce-n lume rău am făptuit,
Care, cel mult, mi-a hărăzit în viață
În public să apar cam necioplit.
De-aceea am stigmatul de mârșav,
De care pe de-a-ntregul sunt pătat
Cum, de la muncă, mâna de zugrav:
Ai milă și dorește-mă salvat,
Iar eu, ca pacient supus, voi bea
Chiar și oțet, numai să scap de boală;
Nimic amar amar nu-mi va părea,
Nici dubla penitență anormală.
Ai milă, prieten drag, iar eu îți spun,
Ca să mă vindec, mila ta-i destul.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.