trad. Neculai Chirica
Lipsindu-mi tu, cu mintea doar te sorb,
Căci văzu-n care mintea mea se-ncrede
În parte-i teafăr şi în parte-i orb;
Pare-a vedea şi totuşi nu mai vede.
Din vina lui la inimă n-ajunge
Nici floarea şi nici pasărea, măcar;
Icoana lor fugară n-o străpunge,
Iar urma lor o caut în zadar.
Căci tot ce vede, gingaş sau tembel,
Chip îngeresc sau monstru, munţi sau mare,
Ori zi ori noapte, corb sau porumbel,
Se schimbă după-a ta înfăţişare.
Lipsindu-mi văzul, gîndul doar te-adună,
Dar schimbă adevărul în minciună.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.