Ori mintea mea băù ,gândind la tine,
Al regilor venin mortal, flatarea?
Ori, cum de altfel, ochii mei văd bine,
Din dragoste și-a luat îndemânarea,
Din monștri sau din ce este infect
Să facă îngeri, semănând cu tine,
Creând din lucru rău lucru perfect,
Odată ce privirea îl reține?
E prima cred: flatarea din privire,
Iar mintea mea, regește, o și bea.
Poftele minții ochiul meu le știe
Și cupa-i dă, întru plăcerea sa.
De-i cu otravă, nu-i mare păcat,
Ochiul o vrea și-i primul la gustat.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.