Din lacrimi de sirenă, ce licoare
Drăcește distilată am băut,
Fricos să sper, sperând cu-nfricoșare,
Vizând izbânda, dar mereu pierzând!
Inima, ce greșeli știù comite,
Când binecuvântată s-a pretins!
Cum îmi ieșiră ochii din orbite
Când febra nebuniei m-a cuprins!
O, rău benefic, e adevărat
Că binele prin viciu ia amploare
Și renăscut, amorul ruinat
E mai puternic, mai frumos, mai mare.
Încât spășit, mă-ntorc la ce-i plăcut,
Și-obțin, prin rău, de trei ori ce-am pierdut.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.