Deșteaptă fii pe cât de rea; nu-mi pune
Răbdarea la-ncercare cu dispreț,
De teamă că-n durerea mea voi spune
Cât de puțin, pe milă, pui tu preț.
Dacă-mi permiți un sfat, bine era
Să-mi spui, mințind de fapt, că mă iubești,
Ca unui muribund, care mai vrea
Doar că e sănătos să afle vești.
Dacă disper, eu chiar înnebunesc,
Înnebunind, de rău te pot vorbi.
Cinică, lumea crește în grotesc,
Nebunii mint și cred în calomnii.
Să nu fiu rău, nici tu bârfită iară,
Privește-mă, chiar dacă gându-ți zboară.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.