Priviți cum gospodina urmărește
O biată creatură-înaripată,
Punând copilul jos și cum pornește
În goană după puica evadată;
Aceasta-n timp ce copilașul prinde
A plânge după mama lui, atentă
La doar ce-i zboară ei pe dinainte,
Iar la micuț cumva indiferentă:
Așa și tu, fugi după cel ce-ți scapă
În timp ce eu, copilul, vin din urmă.
Dar dacă-l prinzi, întoarce-te de-ndată
Și mamă-mi fii, sărută-mă, fii bună.
O să mă rog să-l ai pe al tău Will1.
Dacă te-ntorci, plânsul oprindu-mi-l.
1.Aceleași multiple sensuri ca în sonetele CXXXV
și CXXXVI
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.