Două iubiri,de-alint și disperare,
Ele ca două spirite, m-animă;
Îngerul bun e-un tânăr, o splendoare,
Spiritul rău e o femeie brună.
Ca să m-arunce-n iad, femeia rea
Tentează îngerul de lângă mine
Din sfânt în diavol vrând a-l transforma
Cu-a ei vicioasă-ncredere de sine.
Dacă pe înger diavol l-a făcut
Pot bănui , nu și să spun, de fapt;
Prieteni acum, cei doi au dispărut,
Și-l cred pe unu-n iadul celuilalt.
Voi fi în dubiu ceva vreme încă,
Până cel rău pe cel bun îl alungă.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.