Făptură crudă, cum nu te iubesc,
Când îți iau partea chiar dacă-mi fac rău?
Oare nu doar la tine mă gândesc
Și-mi sunt mie tiran, de dragul tău?
Cine, dintre-ai mei prieteni, te urăște?
Iar tu pe care îi vei fi urând?
La mine, de te-ncrunți, de-ajuns nu este
Eu însumi pedepsindu-mă, că plâng?
Ce merit am, și-ar fi al meu de drept,
Să nu-ți fiu pe vecie servitor,
Când îți iubesc și cel mai mic defect,
Doar semn să-mi faci cu coada ochilor?
Urăște deci, știu cum gândești în fond;
Iubești pe cei ce văd, iar eu sunt orb.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.