Vai mie! dar ce ochi mi-a dat iubirea,
Care nu văd în jur nimic de fapt;
Sau dacă văd, unde mi-o fi gândirea
De iau drept fals ce e adevărat?
Dacă-i frumos ce-adoră ochii mei,
Ce-o fi că lumii altfel îi părú?
De nu-i, e că iubirii ochii ei
Nu-i sunt loiali ca la toți ceilalți: nu,
Cum altfel? O, cum pot ochii iubirii,
Vexați și plânși să nu facă erori?
Deci nu mă mir, sunt victima privirii;
Nici soarele nu vede după nori.
Iubire! Tu cu lacrimi mă orbești,
Ca nu cumva să văd ce mult greșești.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.