Așa cum pentru poftă de mâncare,
Cu acru cerul gurii îl stârnim;
La fel, de maladii imaginare,
Dând să scăpăm, mai rău ne-mbolnăvim;
Încât sătul fiind de-a ta dulceață,
Cu sosuri mai amare m-am hrănit;
Mi-am zis, scârbit că prea sunt plin de viață,
Să mai bolesc, chiar dacă n-am nimic.
Politica-n iubire, de-a vedea
Rele ce nu-s, fu sigur o greșeală,
O stare bună am distrus așa,
Crezând că ea se vindecă prin boală.
Leacul omoară, știu acum prea bine,
Pe cel care se satură de tine.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.