Iubirea mea de-ar fi de conjunctură,
Ar fi bastarda purei întâmplări,
Cu drag de timp privită, sau cu ură,
Când iarbă rea, când floare între flori.
Nu, n-a fost rodul unui accident;
Nu-i victima măririi, nici nu cade
Sub lovituri, sub șocul violent
Al furiei mulțimii revoltate.
Iubirea mea de intrigi nu se teme,
Care cum vin la fel de iute pleacă.
Ea singură rezistă peste vreme,
Nu crește-n soare, ploaia n-o îneacă.
Dovadă-mi sunt toți cei smintiți de timp,
Ei mor eroi întru păcat trăind1.
1.Cupletul final probabil face referire la Contele de Essex,
Favoritul Reginei Elisabeta I, care, ”smintit de timp”,
contrar iubirii curate, ”nepolitizate” cum este cea a
poetului, descrisă în sonet, a murit pe eșafod,
condamnat de Regină, deși credea sau a pretins doar,
că luptă pentru ea ( a se vedea sitse-ul https://shakespeares-sonnets.com/sonnet/124
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.