Tu, muzică a mea, mereu când cânți
La instrumentul magic ce vibrează
Sub degetele-ți dragi, când mă încânți
Cu armonii ce-mi țin urechea trează,
Îmi este ciudă pe acele clape
Care sărută podul palmei tale,
Pe când buzele mele, însetate,
Timid stau lângă tine-n așteptare.
Atingeri vrând și ele, ar schimba
Norocul lor cu-al tușelor sprințare,
Pe care le străbate mâna ta
Dând lemnului, nu buzelor, valoare.
De-s fericite clapele cu-atât,
Degete dă-le, mie un sărut.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.