Ochii iubitei nu-s de soare plini;
Roșu-i mai roș ca roșul buzei sale;
De-i albă neaua, bruni sunt ai ei sâni;
De-i păr firos, ea fire negre are;
Văzut-am roze roșii, damaschine,
Însă niciuna în obrazul său;
Și știu parfumuri ce miros mai bine
Decât al gurii sale suflu greu.
Îmi place voce sa-i aud, știind
Că muzica mult mai plăcut răsună.
Admit că zână n-am văzut mergând;
Iubita mea, la mers pe jos, e bună.
Pe zei, iubirea mea-i la fel de mare,
Ca, din prea lăudatele, oricare.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare