Inimă ce mă chinuie, rușine
Că răni adânci provoci și lui și mie!
Nu ți-e de-ajuns că m-asuprești pe mine,
Tu vrei sclav absolut și el să-ți fie?
Ochiul tău crud de mine m-a lipsit,
Pe cel’lalt eu mai rău l-ai înhățat;
El, tu , eu însumi, toți m-ați părăsit,
Un triplu chin, de trei ori îndurat.
Închide-mă în pieptul tău de fier,
Dar prietenul să-l lași în paza mea.
Orice ar fi, sa-i fiu eu temnicer;
Nu poți fi crudă-n închisoarea mea.
Și totuși ai să fii, căci prins de tine,
Rămân al tău, cu tot ce-mi aparține.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.