Din ce substanță ești făcut tu oare,
Că lași atâtea umbre-n urma ta?
Pe când oricine doar o umbră are
Tu, singur, umbră altora poți da.
Ia-l pe Adonis, comparat cu tine
E-o copie săracă, mă gândesc.
Elena, când arată cel mai bine,
Ești tu de fapt, pictat în strai grecesc.
Vorbind de primăvară și de-a verii
Recoltă, prima-i biată umbra ta
A doua e măsura bunăstării,
Iar noi, în tot ce-i bun te vom vedea.
Parte-a splendorii ești pe dinafar’
Dar și ca nimeni altul de loial.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare