Nici marmura, nici cripte princiare
Nu vor dura cât acest vers, în schimb
Tu ai să strălucești în el mai tare
Ca piatra ce se murdărește-n timp.
Războiul, când statui va dărâma,
Iar focul ziduri care-i stau în cale,
Nici Marte, nici pârjolul n-ar putea
Arde-amintirea existenței tale.
De moarte, de teribila uitare,
Tu ai să scapi; și vei fi prețuit
Mereu, chiar și-n posteritatea care
Aduce lumii marele sfârșit.
Până la judecată vei trăi
În vers, și-n ochi de-amanți vei locui.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.