Iubire, ia-ți avânt; să nu se spună
Că nu ești nici cât pofta de mâncare,
Ce potolită dacă e acuma,
Mâine va fi din nou la fel de mare.
Iubire, fii tu însăți; de-ți hrănești
Astăzi privirea, pân’ te saturi iară
Și mâine să faci bine să privești
Dorința să n-o pierzi din plictiseală.
Și fie separarea ca o mare
Unde cei doi logodnici zilnic vin
La țărmuri și când văd iubirea-n zare
Priveliștea îi bucură din plin.
Sau altfel spus, o iarnă prelungită
De trei ori face vara mai dorită.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.