Fiindu-ți sclav, ce pot decât s-aștept
Să-ți umpli timpul după bunul plac?
N-am timpul prețios cum să-l petrec
Nici rost, până nu-mi spui tu ce să fac.
Nici n-o să mustru ora nesfârșită
Când, rege-al meu, stau ceasul să-l păzesc,
Nici la amărăciunea infinită
Când servul tu-l alungi,nu mă gândesc.
Nici n-am să-ntreb cu mintea mea geloasă
Pe unde ești, ce-afaceri îți permiți,
Ca sclav, nici nu gândesc, decât îmi pasă
Pe alții cât îi faci de fericiți.
Atât de proastă-i dragostea, încât
Orice-ai să faci, nu va gândi urât.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.