Ferească zeul, care sclav m-a pus,
La ce plăceri te dai să mă gândesc,
La cât de mult petreci să vreau răspuns,
Când eu, vasal fiind, doar te servesc.
Să sufăr dar, mereu în slujba ta,
Absenței tale prizonier fiind;
Și lovituri să-nvăț a îndura
Fără să te acuz că m-ai rănit.
Fii unde vrei, tu ai puteri depline
Propriul tău timp să ți-l administrezi
Precum dorești; tot ție-ți aparține
Chiar și de crimă să te grațiezi.
Eu doar aștept, iar așteptarea-i grea,
Nu-ți critic pofta , fie bună, rea.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.