Imaginea ta, oare, vrei să-mi țină
Ochii deschiși în miez de noapte grea?
Dorești cumva să nu mai am odihnă,
De mine să-ți bați joc cu umbra ta?
Spiritul tău, ce mi-l trimiți tu mie
Din depărtări, spre a mă iscodi
De fapte rele, de plăceri, să fie
Reflex și scop al unei gelozii?
O, nu; iubirea ta nu-i așa mare.
A mea-i cea care-mi ține ochiul treaz,
De dragul tău și somnul îmi dispare
Ca, paznic, să te apăr de necaz.
De veghe-ți sunt, dar tu te scoli departe
De mine, iar de alții prea aproape.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.