Când bronzul, stânca, apa sau pământul,
Tristei pieiri i se supun, cum oare
Mai poate frumusețea lua cuvântul,
Putere neavând nici cât o floare?
O, cum să facă față blânda boare
Asediului brutal al vremii rele,
Când nici chiar piatra nu-i destul de tare,
Iar porți de-oțel, în timp, decad și ele?
O, gând înfricoșat! Cum s-ar putea
S-ascunzi de timp al timpului odor?
Ce mână să oprească fuga sa?
Cine efectul lui devastator?
Nimeni, doar un miracolul i-ar păstra,
Prin vers, iubirii, strălucirea sa.
Traducerea Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.