Scârbit de toate, chem odihna morții,
Văzând om bun pe post de cerșetor,
Și-un neica nimeni răsfățat al sorții,
Și cel cinstit trădat de jurător,
Și rangul pe nedrept atribuit,
Și a fecioarei cinste terfelită,
Și ce-i perfect total disprețuit,
Și forța de nevolnici copleșită,
Și arta amuțind sub tiranie,
Și nebunia în control mereu,
Și bunul simț considerat prostie,
Și binele în slujba celui rău.
Scârbit, din lume aș pleca cu timpul,
Doar că de mor, cel drag rămâne singur.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.