Când despre tine scriu, ce făr’ de vlagă
Mă simt, știind că altul folosește,
Să laude, puterea lui întreagă,
Ca să mă lase mut când te slăvește.
Dar fiindcă ești imens, cum e oceanul,
Corăbii mari și mici te pot brăzda,
Caícul meu, cu mult mai mic, sărmanul,
Pe-ntinsul tău și el va apărea.
În ape mici mă-ajuți tu să plutesc,
În timp ce el spre larg își ia avânt;
Distrus, cât o epavă prețuiesc,
El vas înalt e, mândru navigând.
Dacă răzbate și eu pier, mai rău
E că iubirea-i naufragiul meu.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.