Admit, de muza mea nu ești legat,
Deci poți, fără constrângeri, să citești
Tot ce alți scriitori au dedicat
Frumosului, și-n fond să-i prețuiești.
Ești înțelept pe cât de falnic ești,
Mult mai presus de cât pot eu să spun,
Încât ești obligat să folosești
La vremuri noi, un scriitor mai bun.
Fă-o; în timp ce alții-au debitat,
Minciuni ce doar retorica le-admite,
Tu, cel perfect, ai fost înfățișat
De-al tău amic, în sincere cuvinte.
Cum te prezintă ei se potrivește
Celor boccii — pe tine te jignește.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.