Nu m-am gândit că fardu-ți folosește,
Și-atunci frumosul nu l-am retușat.
Știam, credeam că știu, că tu ești peste
Oferta unui bard îndatorat.
De-aceea am omis să te prezint,
Ca să probezi prin existența ta
Cât de total un biet condei pornit
Pe lingușeală, poate eșua.
Tăcerea mi-o impuți ca pe-un păcat,
Deși e chiar un merit că sunt mut.
Eu nu stric frumusețea dacă tac,
Când alții, proslăvind-o, o distrug.
Mai multă viață e-n privirea ta
Decât poeții tăi pot lăuda.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.