Să fi fost versul lui de vină oare,
Magnific către tine navigând,
Că gândul meu în creierul meu moare,
Care îi e și leagăn și mormânt?
Să fi fost cel de spirite-nvățat
Cum să compună, care m-a strivit?
Nici el, nici cei ce-n fapt l-au ajutat
În miez de noapte, nu m-au amuțit.
Nici el și nici strigoiul prietenos
Care minciuni îndrugă noaptea toată,
Tăcerii mele cauze n-au fost.
De ei nu mi-a fost teamă niciodată;
Dar când constat că versul lui îți place,
Fără subiect, slăbit, versul meu tace.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.