De ce, când asculți muzică, ești trist?
Dulcele-i dulce, veselul voios:
De ce iubești ceva ce ai respins,
De ce să prețuiești ce-i plicticos?
Dacă acordul notelor perfecte
Auzul tău îl tulbură acuma,
E numai ca în treacăt să te certe,
Singur fiind, că nu-ți știi partitura.
Căsătoria strunelor, ia seamă,
Dă naștere-armoniei notelor,
Cum tatăl, fiul, fericita mamă
Uniți, pe-aceiași voce, cântă-n cor
Cântecul n-are vers, dar implicit
Îți spune asta: ”Singur ești nimic.”
Traducere: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.