Admite că pe nimeni nu iubești,
Tu, cel cu tine însuți neglijent.
Îți garantez, iubit de-o lume ești,
Că nu iubești și tu e evident;
Ești plin de ură, și-mpotriva ta
O clipă nu-ncetezi a unelti,
Acoperișul să-l dărâmi ai vrea
Când să-l repari, de fapt, ar trebui.
O, schimbă-ți gândul, ca să-mi schimb părerea.
Iubirii să urăști e preferabil?
Fii elegant și bun, cum îți e firea,
Cu tine însuți, cel puțin, amabil:
Schimbă-te, din iubire pentru mine,
Fă-i loc splendorii în ai tăi și-n tine.
Traducere: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.