Fă răul cel mai rău să scapi de mine,
Căci ești pe viață proprietatea mea,
Iar viața cât iubirea ta va ține,
Fiindcă depinde de iubirea ta.
Nici că mă tem de răul cel mai mare,
Când pot să mor și de cel mai mic rău.
Așa obțin o și mai bună stare
Decât cea depinzând de moftul tău.
Nu poți să mă rănești, căci eu depind
Cu viața, de-al tău suflet schimbător.
O, fericit e rostul ce-am găsit,
Ferice să te am, dar și să mor!
Ce poate fi perfect și fără pată?
Poți să mă-nșeli și n-am să știu vreodată.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.