Eu violetei i-am făcut mustrarea:
”De unde, hoață dragă, furi parfum,
Cumva de la iubitul meu? Culoarea
Care pe-obrajii tăi lucește-acum
Din sângele lui roș și-a luat splendoarea”.
Crinul l-am condamnat că-ți fură mâna,
Muguri de măghiran, buclele tale;
Iar trandafirii tremură întruna,
Roșii de jenă, albi de disperare;
Altul nici roș, nici alb, a furat toate
Culorile, plus blânda-ți răsuflare;
Dar pentru asta, pe neașteptate
Un vierme l-a mâncat din răzbunare.
Nu-i floare să nu fure, știu prea bine,
Parfumul și culoarea de la tine.
1.Acest sonet are 15 versuri, o structură neobișnuită,
având în vedere că sonetul are întodeauna 14
versuri. El este considerat un sonet ”datat”, care ar
indica anul 1599 ca dată a scrierii ( 15 este numărul de
versuri, 99 este numărul de ordine al sonetului. Este o
supoziție doar, pe care o găsim pe site-ul
https://shakespeares-sonnets.com/index.php,
Sonnet XCIX.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.