Ce iarnă fu să plec de lângă tine
Care îmi bucuri anul trecător!
Ce frig mi-a fost, ce-ntunecate zile!
Ce obosit decembre, și ce gol!
De fapt, ne-am separat în timpul verii
Și-al toamnei, cu bogata ei povară,
Purtând lascivul rod al primăverii,
Ca pântecul bombat, de văduvioară.
Dar astă abundență mie-mi pare
Speranță de orfani , biet fruct sărac.
Căci vara îți e ție servitoare,
Iar dacă pleci, și păsările tac.
Ori dacă ciripesc, e-n doru' lelii
Iar frunzele pălesc de frica iernii.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.