Nu de la stele iau înțelepciune;
Deși gândesc că știu astronomie,
Despre noroc sau ghină nu pot spune,
Nici despre vreme, boli, sau vreo urgie;
Nici viitorul n-ași putea să-l spun,
Și fiecărui soarta să-i arăt,
Sau prinților ce-i rău și ce e bun
Urmând vreun semn ceresc pe care-l văd;
În schimb, în ochii tăi găsesc știință,
Constante stele pentru arta mea,
Splendoare și-adevăr vor lua ființă
Dacă, la tine-ntors, vei procrea;
De nu, prezic: murind, vei fi curând
Splendorii și-adevărului, mormânt.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.